EXPERT STIINTIFIC IN BUNURI CULTURALE

      Directoratul programului este realizat de Universitatea de Studii din Bologna, filiala Ravenna, care organizeaza primul doctorat interuniversitar si interdisciplinar din lume în Stiinta Conservarii, împreuna cu alte 10 institutii si universitati partenere, cu traditie in domeniu, din Europa, printre care figureaza si Universitatea "Al.I.Cuza" Iasi.
Comunitatea Europeana a finantat 16 burse de studiu, destinate diplomatilor/licentiatilor în specializari stiintifice, provenind din toata lumea.
Cursurile doctorale au inceput in septembrie 2006 si vor avea durata de 3 ani .
Activitatea este finantata de programul EU Marie-Curie prin PC6, prin Proiectul EPISCON, care a fost aprobat cu un puctaj de 96/100, inscriindu-se in primii 84 candidati din peste 1100 oferte.

      Cei 16 licentiati, admisi in urma reuniunii din iunie 2006 de la Iasi, parcurg la Ravenna, pentru inceput, cursurile doctorale de 6 luni, sub titulatura Te.Co.Re (Curs de studii în tehnologii pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale), dupa care vor fi distribuiti între centrele celor 11 partnereri, pentru a se ocupa în continuare, in cei doi ani si jumatate ramasi, de respectivele tematici de cercetare.
Pe cele doua teme propuse de UAIC au fost admise doua tinere cercetatoare: Marta QUARANTA(26 ani, chimist restaurator, absolventa Universitatii din Bologna, Italia) si Mikiko HAYASHI (30 ani, biolog, absolventa a Universitatii din Tokyo).
Doctoratul este destinat licentiatilor sau diplomatilor în specializari stiintitfice (chimie, fizica, biologie, geologie, constructii, arhitectura, arheologie, criminalistica etc.), care nu au mai mult de 4 ani de experienta în domeniul conservarii. Diferenta între acest doctorat si unul normal, consta în faptul ca acesta este deschis licentiatilor în specializari stiintifice proveniti de la diferite facultati. Deci, nu este un doctorat în chimie, fizica sau biologie, ci unul interdisciplinar.

      Celelalte institutii, care fac parte din parteneriat, sunt universitatile din Perugia, Oviedo, Tesalonic, Amsterdam si Budapesta, alaturi de prestigioase institutii europene de conservare, ca Netherlands Institute for Cultural Heritage din Amsterdam, School of Conservation din Copenhaga, Muzeul National din Budapesta, Istituto per la Conservazione e Valorizzazione dei Beni Culturali din Roma si Institutul de Chimie Macromoleculara "Petru Poni" Iasi.
Cei doi doctoranzi angajati ca tineri cercetatori de UAIC au urmatoarele teme: "Efectul interventiilor de prezervare activa si restaurare asupra caracteristicilor chimice si fizico-structurale ale picturilor pe suport de lemn " si respectiv: "Studiul mecanismelor de degradare si deteriorare a artefactelor metalice din bronze sub influenta factorilor pedologici".
       Absolventii scolii doctorale vor constitui primul nucleu recunoscut la nivel european ca experti stiintifici în investigare si conservare sau pe scurt 'conservation scientists' cu libera practica in toata Europa.
Dupa cum se stie, conservarea stiintifica integrata este rezultatul colaborarii a trei specialisti, restauratorul, cel care "pune mâinile" pe opera; arheologul sau istoricul de arta, care dicteaza liniile metodologice privind restaurarea si investigatorul, cel care analizeaza opera de arta, si spune din ce este realizata, care este starea sa de conservare, ce materiale si procedee compatibile vor fi implicate în interventii etc.
Deci, expertul în investigarea stiintifica obtine informatii privind autenticitatea operei, natura materialelor constituente si starea sa de conservare, dupa care se pune in acord cu restauratorul si cu istoricul de arta pentru a stabili daca e necesar sa se intervina si în acest caz, care materiale si procedee de interventie se vor utiliza.
       În Europa exista deja experti stiintifici în conservare, dar pâna acum nu s-a realizat un parcurs formativ coerent structurat pentru a deveni expert stiintific pe bunuri culturale.
De exemplu, un licentiat în Chimie intra în reteaua bunurilor culturale, dupa ce era format la locul de munca, printr-un 'on the job training' dupa o perioada de 6 luni pana la 3 ani, in functie de tipologia bunurilor de patrimoniu.
Pentru prima data în lume, aceasta specializare prin doctorat va da recunoastere academica acestui profil.
Proiectul EPISCON are origine într-o conferinta internationala organizata de Universitatea din Bologna în 1999, în care profilul de "conservation scientist" a fost definit la nivel mondial.
       În cadrul întrunirii s-a stabilit pentru prima data ce trebuie sa faca, care sunt competentele si ce tip de cunostiinte trebuie sa aiba un expert stiintific în conservare. Aceste continuturi au fost reluate de catre proiectul european EPISCON, care a structurat PhD-ul, fiind organizat de Universitatea din Bologna, în baza profilul individualizat în 1999.
       În perspectiva, doctoratul în Stiintele conservarii impune un parcurs de oferta formativa, ce va merge mai sus de specialistul atestat, care a absolvit cursul de studii de trei ani în Tehnologii pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale (Laureat), si a Masterului în stiinte si tehnologii pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale, de doi ani, devenind astfel Licentiat, cu dreptul de libera practica.
       În acest mod, cursul universitar TeCoRe (format din doua module 3+2) se completeaza cu o oferta formativa prin doctorat de inalt nivel stiintific national si international.
       La Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi, activitatile de specializare prin acest doctorat sunt conduse de prof.univ.dr. Ion SANDU, in calitate de supervizor, asistat de prof.dr. Ion BARA, prof.dr. Nicolae SULITANU, prof.dr. Nicolae URSULESCU, prof.dr. Ionel MANGALAGIU - cotutori din cadrul UAIC si prof.dr. prof.dr.ing. Bogdan SIMIONESCU, CPI.dr. Cornelia VASILE, CPI.dr. Oana PETREUS - cotutori din cadrul Institutului Petru Poni Iasi.
       Fiecare doctorand trebuie, dupa cele sase luni de cursuri la Ravenna sa desfasoare activitati de cercetare în laboratoarele Universitatii "Al.I.Cuza", minim 72 de ore lunar. ca tanar cercetator cu contract de munca.